Braila, articol la comemorarea a 30 de ani de la moartea arh. Octav Doicescu

COMEMORARE - OCTAV DOICESCU - 30 de ani de la moarte

Academicianul şi arhitectul  Octav Doicescu s-a născut în data de 9 ianuarie 1902 la  Brăila şi a încetat din viaţă  în  10 mai 1981 la Bucureşti. Cursurile şcolii primare le urmează în oraşul natal iar studiile de specialitate le va face la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti în perioada anilor 1922-1930.
Ulterior frecventează Academia Liberă de Arte Frumoase precum şi diferite cercuri artistice de artă. Devine Cetăţean de onoare al oraşului New York, în anul 1939, acest titlu fiind dat lui Doicescu de celebrul primar FiorelloLa Guardia.
La sfârşitul anilor 30,  Octav Doicescu scrie împreună cu Marcel Iancu  şi Horia Creangă, broşura "Către o arhitectură a Bucureştilor" dorindu-se o încercare în a prefigura un Bucureşti modern care păstrează valorile trecutului. Concomitent, apare şi revista "Simetria",redactată de George Matei Cantacuzino,  Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Ştefan (Fanică) Constantinescu, Mac Constantinescu  şi Octav Doicescu iar, ultimul număr datează din anul 1945. Revista era singura publicaţie a epocii care punea problema "Orient - Occident" în estetica vremii sau problema "Mitocanului Român", articol scris în 1939. De asemenea este corespondent permanent la revista„Arhitectura” şi publică, în colaborare cartea „Către o arhitectură a Bucureştilor” în anul 1935, carte ce se va constitui o pledoarie avizată pentru o urbanistică românească modernă.
Octav Doicescu  va realiza schiţe pentru proiectul monumentului din Indore (India), monument ce trebuia să adăpostească o pasăre măiastră a lui Brâncuşi dar, începutul războiului a pus capăt construcţiei din India.
În  anul 1928 intră în asociatia " „Amicii Statelor Unite " din care făceau parte Petru Comarnescu, Dimitrie Gusti şi Nicolae Mărgineanu .
Devine doctor în arhitectură în anul 1971 cu teza: „Studiu pentru definirea conceptului arhitectural al Institutului Politehnic Bucureşti” şi membru titular al Academiei Române din anul 1974. Va fi distins în anul 1953 cu Premiul de Stat iar în 1972 cu premiul Uniunii Arhitecţilor din România precum şi cu Doctor Honoris Causa al Institutului de Arhitectură din Bucureşti.
Sunt de amintit lucrările arhitectonice de amploare: Luna Bucureştilor (1935-1936), Casa Românească din cadrul Complexului pavilioanelor României la expoziţiile internaţionale de al New York (1939) şi Milano(1947), Institutul Politehnic Bucureşti( 1967-1972), Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti( 1953) care, i-au asigurat lui Octav Doicescu un prestigiu de necontestat.
Numele său a fost acordat unei străzi din cartierul Progresul, din oraşul său natal, Brăila iar,  o altă stradă cu numele arhitectului Octav Doicescu, se află în  Timişoara.
Iată ce spunea Andrei Doicescu - fiul arhitectului Octav Doicescu, într-un interviu realizat de Ionuţ Stănescu(Evenimentul Zilei din 14 februarie 2011) 
„ De ce n-a vrut tatăl dumneavoastră să plece din ţară?”
„Poate fiindcă îşi făcuse o familie... Poate pentru că aştepta să vină americanii... Poate din patriotism... Nu ştiu, dar o viaţă întreagă, cu delicateţe, i-am reproşat refuzul de a pleca în SUA. Amicii lui constructori au insistat să-l scoată din ţară după 1947, când Joint-ul evreilor americani reuşise să scoată sute de persoane din România. Cred că şi-ar fi dorit să rămână încă din anii 1930 acolo.
Pentru el, contactul cu SUA avusese un efect revoluţionar din punct de vedere profesional. De exemplu, în primă fază, antebelică, detesta betonul armat, a şi scris despre asta, dar, odată ajuns la New York , a fost atât de tare vrăjit de zgârie-norii Manhattan-ului, încât optica lui s-a răsturnat definitiv. Imaginea Americii l-a urmărit toată viaţa, atât în plan profesional, cât şi în plan personal.”
                 (Material realizat de Consilier  Mocanu Simona - DJCPN BRĂILA)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu